Cum recunoaștem excesul, insuficiența sau lipsa unui element de nutriție din plantă?

Asa cum s-a menționat într-unul din articolele anterioare, prin fertilizare se asigură aprovizionarea optimă a plantelor cu substanțe nutritive și sporirea treptată a nivelului de fertilitate al solului. În funcție de simptomele prezente pe diferite organe (frunze, fructe, tulpină, etc), vom putea stabili momentul optim de fertilizare și putem recunoaște excesul, insuficiența sau lipsa nutrienților.

Ce și care sunt elementele de nutriție?

În desfășurarea proceselor de creștere și dezvoltare, pe lângă nutriția cu carbon, oxigen și hidrogen (preluate din aer și apă), o importanță deosebită o au elementele minerale. Acestea sunt preluate din sol sau substratul de cultură odată cu apa de irigat.

Fertilizare foliară

Principalele elemente minerale folosite în nutriția plantelor se împart în funcție de cantitatea ce intră în compoziția materiei organice în:

macroelemente: azot(N), fosfor(P), potasiu(K), calciu(Ca), magneziu(Mg), surf(S), carbon(C), hidrogen(H), oxigen(O);

microelemente: fier(Fe), clor(Cl), mangan(Mn), zinc(Zn), cupru(Cu), molibden(Mo)

ultramicroelemente: de obicei se găsesc în cantități suficiente în sol sau apă: siliciu(Si), nichel(Ni), aluminiu(Al), cobalt(Co), seleniu(Se) etc.

în atenția cultivatorului trebuie să stea aprovizionarea cu macroelemente și cu unele microelemente, care adesea trebuie suplimentate prin fertilizări.

Care sunt funcțiile elementelor de nutriție în creșterea și dezvoltarea plantelor?
Care sunt simptomele care ne indică momentul optim de fertilizare?

oligoelemente in plante

Legumele, și nu numai, folosesc cantități mai mari de azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf și magneziu, iar dintre microelemente cuprul, fierul, zincul, manganul.

Deși acțiunea fiecărui element din corpul plantei se manifestă numai în interdependență cu alte elemente, se poate arăta că rolul fiziologic este apreciat după funcțiile specifice pe care le exercită în doze normale, carență sau exces.

AZOTUL: Este un element esențial ce influențează producția de legume prin formarea unui aparat vegetativ bogat (salată, spanac, varză, etc), alteori susține formarea fructelor (tomate, ardei, castraveți). Atât deficiența cât și excesul au consecințe asupra cantității și calității recoltei.

În cazul insuficienței de azot, plantele rămân mici, firave, frunzele prezintă nuanțe de verde deschis, chiar galben, simptom ce apare mai întâi la frunzele mature.

La tomate și castraveți, lipsa azotului frânează creșterea, reduce suprafața foliară.

Excesul de azot se manifestă prin creșteri masive ale aparatului foliar, prelungirea perioadei de vegetație, dar și prin restricționarea dezvoltării sistemului radicular. Se reduce rezistența plantelor la secetă, boli, frig. O consecință gravă este acumularea de nitrați, nitriți, care consumate în cantități mari pot provoca boli grave la om și animale.

FOSFORUL: Influențează favorabil creșterea, înflorirea, fructificarea, precocitatea și calitatea legumelor.

Deficiența de fosfor la tomate se manifestă prin stagnarea în creștere a plantelor, adesea frunzele prezentând o colorație verde închis; pe partea inferioară prezintă o nuanță violacee. Aceasta se manifestă la frunzele mature în primul rând.

POTASIUL: Prezența acestuia în plante influențează favorabil rezistența la ger și secetă, fiind un factor ce contribuie și la colorația produsului finit. Este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, care stimulează sinteza clorofilei și intensitatea fotosintezei.

Deficiența de potasiu la tomate scade mult producția la varză, castraveți, tomate. Primele simptome apar pe frunzele mature, inițial prezentând pete de culoare gălbuie, care ulterior devin pete necrotice care se usucă între nervuri și pe marginile frunzelor.

La cel mai scăzut nivel de potasiu, fructele de tomate au cel mai mult de suferit în privința colorației: apar țesuturi care rămân verzi sau galbene.

CALCIUL: Influențează favorabil creșterea rădăcinii.

Se pierde ușor prin spălare în terenurile intens irigate și în spațiile protejate (sere și solarii). Insuficiența se manifestă prin oprirea creșterii, frunze răsucite, care capătă o culoare verde-deschis, vârful vegetativ se usucă.

Fructele de tomate din seră pot fi atacate de putregai în lipsa sau slabei aprovizionări cu calciu; în acest caz se vor aplica amendamente sau stropiri cu azotat de calciu sau clorură de calciu. La castraveți, frunzele prezintă cloroza mezofilului, iar la o carență mai puternică se necrozează și cad.

SULFUL: Insuficiența acestuia în nutriție produce încetinirea și ulterior stoparea creșterii și dezvoltării, frunzele se îngălbenesc.

MAGNEZIUL: Influențează producția legumelor prin participarea în constituția clorofilei, în procesul de sinteză a glucidelor, lipidelor și proteinelor.

Carențele se manifestă mai ales în sere și solarii, determinând stagnarea în creștere, apariția unor pete clorotice între nervuri, mai ales pe frunzele mature.

FIERUL: Influențează fotosinteza. Carența determină îngălbenirea frunzelor și încetinirea creșterii. Lipsa de fier produce cloroza frunzelor tinere, în timp ce frunzele mature rămân verzi.

CLORUL: Insuficiența în nutriție determină cloroza frunzelor la tomate, ondularea marginilor frunzelor și inhibarea creșterii rădăcinilor. Plantele se ofilesc, creșterea este stopată.

Carența apare mai întâi pe frunzele tinere. La tomate începe ofilirea de la vârful frunzelor, apar pete de bronz, apoi necroze.

ZINCUL: Deficiența în zinc se manifestă prin reducerea mărimii frunzelor, iar marginile se deformează.

MANGANUL: Suplimentarea cu mangan favorizează conținutul de vitamina C la tomate și castraveți.

Consumul de elemente minerale al plantelor legumicole este mai mare decât al altor culturi, determinat în principal de volumul mai mare al producției la unitatea de suprafață. Cantitatea de substanțe nutritive extrasă din sol se raportează la tona de produs și este variabilă de la o specie la alta, în funcție de soi, sistem de cultură, condiții de climă și sol.

Vă invităm să cultivați legume în sere și solarii, pentru începerea unei afaceri de succes, pentru a avea produse proaspete la îndemână și nu în ultimul rând pentru a trăi sănătos!!! Iar dacă doriți să investiți într-un solar sau o seră marca Sere Transilvania, puteți contacta oricare din consultanții noștri!

 

*surse bibliografice:
1. Howard M. Resh, Ph.D.,  Hydroponic Food Production, 2004, CRC Press, USA
2. D. Indrea si colab. , Cultura legumelor, 2009, Editura Ceres , Bucuresti

Articol scris de Ing. Carmen Ilea de la Sere Transilvania SA
Acest articol a fost publicat inițial în data de: 17 Iunie 2011

 

Dacă doriți să citiți și alte articole precum "Cum recunoaștem excesul, insuficiența sau lipsa unui element de nutriție din plantă?", selectați una din următoarele categorii: EduSERE, Culturi, Sere și Solarii, Inovații, Eco sau Proiecte